Printre urmele de zăpadă care au mai rămas, ghiocelul curajos își face loc să iasă. Razele soarelui îl anunță că a sosit momentul perfect când se poate arăta lumii.
A așteptat 1 an, timp în care s-a pregătit minuțios pentru acest moment unic. Ai spune că își urmează ciclul firesc al vieții și că e normal să fie așa. Să răsară, să ne bucurăm de prezența lui, să moară și apoi din nou să răsară. Miroase frumos, iar înfățișarea lui îți poate inspira un sentiment de compasiune. "Vai ce plăpând este! "... cred că te-ai surprins și tu zicând asta. Când de fapt, el este atât de puternic numai prin simplul fapt că se "luptă" cu zăpadă pentru ca să-și găsească o ieșire la suprafață. A așteptat atât de mult ca să biruiască triumfător.
Cât de multă forța este într-un ghiocel "plăpând". Forța aceasta a Vieții îl "împinge" să se arate atât de firesc la începutul primăverii.
Și acum, te întreb, omule drag, îl mai poți judeca după aparențe?